În mâna Lui Hristos.

Nu vreau iubirea efemeră
A unei frunze trecătoare de mălin
Doresc că sa port în suflet totdeauna
Doar chipul și iubirea Focului Divin

Nu vreau să se prelingă umbre false
Din lemnul care-a fost scăldat
De sângele iubirii și iertării
Ce-i viu în veci de veci si-adevărat

Nu vreau să mă așez pe-a lumii cale
Căci vreau să-i uit pe veci făgașul ei
Să uit de amara băutură
Turnată-n suflet cu-al iadului scântei

Nu vreau să mă învăluiesc în neștiință
Să port poveri de aspre tulburări
Când pot să-mi leg a mea ființă
De Domnul meu și ale Lui cărări

Să stau mereu sub aripa Lui caldă
Și să privesc la ploi cu bucurie
Să nu mă tem de vânturi și furtuni
Și să plutesc cu El spre veșnicie

Suntem chemați cu toții să uităm
Cărările încărcate de noroi
Să ne așezăm în mâna Cea curată
Ce-a fost de cui străpunsă pentru noi. Amin!